Conform Art. 1 al  Convenţiei  împotriva torturii şi altor pedepse şi tratamente, inumane şi/sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984, ratificată şi de Republica Moldova  termenul tortura „înseamnă orice act prin care se provoacă unei persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice, fizice ori psihice, mai ales cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este banuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terţe persoane, sau pentru oricare alt motiv bazat pe o formă de discriminare oricare ar fi ea, atunci cind o asemenea durere sau astfel de suferinţe sint aplicate de către un agent al autorităţii publice sau de orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimţămîntul expres sau tacit al unor asemenea persoane. Acest termen nu se referă la durerea ori suferinţele rezultînd exclusiv din sancţiuni legale, inerente acestor sancţiuni sau ocazionate de ele".

Tortura este cauzarea intenţionată a durerilor şi suferinţelor cauzate cu un anume scop, care nu este de a omorî persoana arestată, dar de a distruge personalitatea victimei.

Tortura este deseori utilizată pentru: 

• a pedepsi persoana
• a obţine informaţie sau mărturisiri, inclusiv auto-denunţare
• a se răzbuna pe o anumită persoană
• a crea teroare şi a semăna frică în societate

Ce metode de tortură există?      

Metodele de tortură fizică şi psihologică sunt foarte asemănătoare în lumea întreagă. Cele mai multe tehnici urmăresc prelungirea suferinţelor şi fricii victimei pentru cît mai mult timp, fără a lăsa urme vizibile.

Cele mai comune metode fizice de tortură includ:

• bătăi
• şocul electric
• extensiuni ale membrelor
• strangulare
• sufocare
• arsuri
• viol şi atacuri sexuale

Cele mai comune metode psihologice de tortură includ:

• detenţie în izolare
• ameninţări
• umilinţe
• falsă execuţie
• martori la tortura altora

Care sunt efectele torturii?

Persoanele care au fost torturate au deseori frica de repetare a torturilor şi se confruntă cu numeroase probleme somatice şi psihologice grave. Este foarte dificil pentru victime să poată avea din nou încredere în alte persoane, chiar şi dintre rude şi prieteni.  Ei pot avea coşmaruri, probleme de memorie, de concentrare şi deseori probleme de reintegrare în familie şi societate.

Consecinţele torturii ajung mult mai departe de durerile şi suferinţele imediate. Multe victime suferă de Sindromul de Stres Post Traumatic (PTSD),  care cuprinde şi următoarele simptoame:

• retrăirea evenimentelor traumatice
• amintiri obsesive
• stări grave de anxietate
• insomnie
• coşmaruri
• depresie
• goluri în memorie

Victimele torturii deseori au sentimente de vinovăţie şi ruşine, declanşate de umilinţa la care au fost supuşi. Mulţi dintre ei au sentimente de trădare de sine, prieteni  sau familie. Toate acestea manifestări sunt reacţii normale a persoanelor supuse torturilor, ca răspuns la tratamentele anormale şi inumane.

Cine sunt victimele torturii?

Victimele torturii pot include politicieni, lideri de diferite organizaţii, inclusiv religioase sau de studenţi, jurnalişti, persoanele reţinute sau arestat, sau oricare alte persoane. În unele ţări chiar şi copiii sunt torturaţi, pentru a influenţa părinţii sau pentru a-i pedepsi pentru careva mici infracţiuni ca furtul unei bucăţi de pâine.

Copiii pot fi şi victime secundare, atunci când părinţii sunt supuşi torturilor. Suferinţele şi sentimentele de groază afectează foarte profund viaţa lor ulterioară.

Victimele torturii nu suferă de unii singuri. În multe cazuri, cei apropiaţi, inclusiv prietenii şi rudele sunt de asemenea foarte afectaţi. Întreaga societate poate de asemenea să fie afectată.  Utilizarea torturii trimite un mesaj dur la adresa celor din opoziţia politică, socială sau religioasă.  

Ce este reabilitarea?

Consecinţele torturii sunt foarte grave, iar victimele nu mai sunt la fel ca până la impact. Este foarte important ca victimele să fie bine asistate şi îngrijite medical. Acest proces de reabilitare trebuie să ajute victima să revină cat de posibil la viaţa de până la tortură. 

În lume există cca 200 de centre de reabilitare similare cu RCTV Memoria, unde activează medici, psihologi, asistenţi sociali şi alţi profesionişti.

Conform art 14 al Convenţiei ONU Împotriva torturii, ratificate şi de Moldova, toate statele-membre trebuie să asigure condiţii ca victimele torturii să beneficieze de compensaţii şi servicii de reabilitare complexe şi depline.

Ce este Fondul Voluntar al ONU pentru susţinerea Victimelor Torturii (UNVFVT)?

UNVFVT, care anul acesta serbează aniversarea de 25 ani, este una dintre cele mai importante surse de finanţare pentru centrele de reabilitare din toată lumea, inclusiv RCTV Memoria. În fiecare an, Fondul caută şi acumulează bani din donaţii pentru a fi ulterior distribuite centrelor de reabilitare. In 2005, au fost acumulate doar 7.3 mln USD, dar necesităţile centrelor au fost de 14 mln.

Din păcate, unele state-membre la Convenţia ONU Împotriva Torturii, inclusiv Republica Moldova, nu contribuie la UNVFVT, după cum se vede şi din tabelul de mai jos din datele pe anul 2005:

	USD
SUA	6 944 000
Spania	387 429
Danemarka	334 309
Irlanda	188 205
Norvegia	157 766
Franţa	135 336
Africa de Sud	15 027
Portugalia	15 000
Cehia	12 019
Polonia	10 000
Monaco	10 000
Liechtenstein	8 850
Cili	5 000
Bahrain	5 000
Algeria	5 000
Philippine	2 500
Tunisia	1 651