 |
Cadrul Legal |  |
Legislaţie internaţională
1.Convenţia ONU împotriva Torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, New York, 10 Decembrie 1984
| Intrarea în vigoare: | 26 June 1987, în acordantă cu articolul 27 (1). |
| Înregistrare: | 26 June 1987, No. 24841. |
|
Starea actuală: (8 Mai 2006) |
Semnatari: 74, State-parte: 141. Republica Moldova a ratificat Convenţia ONU Împotriva Torturii la 28 decembrie 1995. |
| Textul: |
United Nations, Treaty Series , vol. 1465, p. 85. http://www.unhchr.ch/html/intlinst.htm Convention against Torture and Other Cruel, Inhuman or Degrading Treatment or Punishment |
Convenţia ONU Împotriva Torturii prevede standarde internaţionale şi obligaţii de care Guvernele sunt responsabile. Cu toate acestea, numai 141 de State au ratificat Convenţia ONU Împotriva Torturii, care a devenit astfel cel mai puţin ratificat document dintre cele 6 Tratate Internaţionale ale Drepturilor Omului.
Dat fiind faptul, că tortura are loc în mai mult de peste 100 de ţări ale lumii, este clar că nu toate Statele care au ratificat Convenţia, î-şi respectă obligaţiile de a stopa tortura.
Convenţia ONU Împotriva Torturii şi altor tratamente crude, inumane şi degradante sau pedepse, este unul dintre cele mai importante instrumente internaţionale din domeniul Drepturilor Omului şi acţiunile împotriva torturii.
Conform legislaţiei internaţionale, când un Stat-membru al ONU devine Stat-parte a Convenţiei, guvernul acestei ţări este răspunzător şi dator să întreprindă acţiuni de prevenire a torturii şi de a susţine victimele atunci, când aceasta are loc.
Conform Convenţiei ONU Împotriva Torturii, guvernele au acceptat:
- Interzicerea absolută a Torturii;
- Responsabilitatea de a-i aduce în faţa justiţiei şi de a pedepsi torţionarii;
- Responsabilitatea de a asigura Dreptul victimelor Torturii la reparaţie, inclusiv reabilitare complexă;
- Responsabilitatea de a instrui şi a educa persoanele din grupul de risc, care ar putea comite acte de tortură.
Convenţia ONU Împotriva Torturii, de asemenea, prevede crearea unui organism internaţional independent - Comitetul Împotriva Torturii, care este responsabil de monitorizarea şi promovarea implementării Convenţiei, precum şi recepţionarea, examinarea şi investigarea plângerilor în cazurile de tortură, în cooperare cu Statele Parte.
Ratificarea globală şi implementarea Convenţiei ONU împotriva Torturii este de o importanţă majoră în acţiunile pentru o lume fără tortură.
2. Protocolul Opţional la Convenţia ONU Împotriva Torturii şi altor tratamente crude, inumane şi degradante sau pedepse, New York, 18 Decembrie 2002.
| Actualizare: | 24 iulie 2006. |
| Intrarea în vigoare: | 22 iunie 2006, în conformitate cu articolul 28 (1) |
| Starea actuală: | Semnatari: 51; State - Parte: 22. Republica Moldova a semnat Protocolul Opţional la Convenţia ONU Împotriva Torturii la 16 septembrie 2005 şi l-a ratificat la 30 martie 2006, in vigoare pentru RM 24 iulie 2006 |
| Textul: |
GA Resolution A/RES/57/199 of 9 January 2003. |
Notă: Acest Protocol a fost adoptat la 18 Decembrie 2002, la sesiunea a 57-a a Asambleei Generale a Naţiunilor Unite prin rezoluţia A/RES/57/199. În conformitate cu articolul 27 (1), Protocol Opţional a fost deschis pentru semnături la 4 Februarie 2003, prima dată posibilă, de către oricare Stat care a semnat Convenţia. În conformitate cu paragraful operativ 1 a rezoluţiei Asambleei Generale A/RES/57/199, Protocolul este disponibil pentru semnare, ratificare şi amendamente la sediul ONU din New York. Scopul acestui Protocol este de a crea un sistem de vizite regulare a locurilor de detenţie efectuate de către organisme independente internaţionale şi naţionale, pentru a preveni tortura şi alte tratamente inumane, crude, degradante sau pedepse.
3. Declaraţia privind Protecţia tuturor Persoanelor care au fost supuse Torturii şi altor Tratamente sau Pedepse Crude, Inumane sau Degradante Adoptată de către Adunarea Generală prin rezoluţia 3452 (xxx) din 9 decembrie 1975. Articolul 1 1. Conform acestei declaraţii, tortura reprezintă orice faptă (act) care prin durere aspră sau suferinţă, fizică sau mintală, cauzată intenţionat sau la instigarea unui demnitar public asupra unei persoane pentru asemenea scopuri ca obţinerea de informaţie sau confesiune de la ea sau de la o persoană terţă, pedepsirea acesteia pentru un act pe care l-a săvârşit sau de care este suspectată că l-ar fi comis, sau intimidarea ei sau a altor persoane. Aceasta nu include durerea sau suferinţa care apare pur şi simplu, inerentă sau întâmplătoare, sancţiuni legale pentru măsurile corespunzătoare cu Regulile Standard Minime de Tratare a Prizonierilor. 2. Tortura reprezintă o formă agravantă şi deliberativă a cruzimii, a tratamentului inuman sau degradant sau a pedepsei.
Articolul 2 Orice act de tortură sau tratament crud, inuman, degradant sau de pedeapsă este o ofensivă la demnitatea umană şi trebuie condamnată ca negare a hotărârilor Cartei Naţiunilor Unite şi ca o violare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale proclamate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Articolul 3 Nici un stat nu trebuie să permită sau să tolereze tortura sau alt tratament sau pedeapsă crudă, inumană sau degradantă. În circumstanţe excepţionale ca în cazul statului aflat în război sau ameninţat de război, instabilitate politică internaţională sau orice altă urgenţă publică poate să nu fie invocată ca o justificare a torturii, pedepsei sau a tratamentului crud, inuman sau degradant.
Articolul 4 Fiecare stat trebuie, în concordanţă cu prevederile acestei Declaraţii, să întreprindă măsuri efective pentru prevenirea alicării torturii, pedepsei sau a altor tratamente crude, inumane sau degradante fără jurisdicţia ei.
Articolul 5 Instruirea personalului de constrângere legală şi a altor demnitari publici care pot fi responsabili de persoanele lipsite de libertate, trebuie să asigure că întreaga explicare a prohibiţiei torturii, pedepsei sau a altor tratamente crude, inumane sau degradante este luată. Această prohibiţie (interdicţie) trebuie de asemenea, unde este potrivit, să fie inclusă în asemenea reguli sau instrucţiuni generale care se emit in privinţa datoriilor şi funcţiilor oricăror care pot fi implicaţi în paza sau tratamentul a asemenea persoane.
Articolul 6 Fiecare stat trebuie să menţină analizarea sistematică a metodelor şi practicelor interogărilor precum şi aranjamentele pazei şi tratamentului deţinuţilor pe teritoriul său, cu privire la prevenirea oricăror cazuri de tortură, pedeapsă sau altor tratamente crude, inumane sau degradante.
Articolul 7 Fiecare stat trebuie să asigure ca toate actele torturii definite în articolul 1 sunt infracţiuni în legile lor penale. Aceeaşi trebuie aplicat în privinţa actelor ce constituie participarea, complicitatea, încurajarea torturii sau atentarea la comiterea acesteia.
Articolul 8 Orice persoană care pretinde că a fost subjugată torturii, pedepsei sau altui tratament crud, inuman sau degradant, prin sau la instigarea(provocare, îndemn la violenţă) unui demnitar public va avea dreptul la reclamaţie şi la examinarea imparţială a cazului său de către autorităţile competente ale statului implicat.
Articolul 9 Pretutindeni există motive rezonabile de a crede că un act al torturii definit în art 1 a fost comis, autorităţile competente ale statului implicat trebuie să înainteze prompt o investigaţie imparţială chiar dacă nu există o plângere oficială.
Articolul 10 Dacă o investigaţie sub art. 8 sau 9 stabileşte că un act al torturii definit în atr 1 apare că a fost comisă, procedura penală va trebui instituită împotriva pretinsului infractor sau infractori în concordanţă cu legea naţională. Dacă o afirmaţie a altei forme de tratament crud, inuman degradant sau pedeapsă este considerată a fi bine fondată, infractorul sau infractorii pretinşi vor fi supuşi penal, disciplinar sau altei proceduri potrivite.
Articolul 11 Dacă se dovedeşte că un act al torturii, pedepsei sau a altui tratament crud, inuman sau degradant a fost comis prin sau la instigarea unui demnitar public, victima va avea dreptul la redresare şi compensare în concordanţă cu legea naţională.
Articolul 12 Orice constatare care este stabilită ca fiind rezultat a torturii sau altui tratament crud, inuman, degradant sau pedeapsă nu poate fi invocat ca dovadă împotriva persoanei interesate sau împotriva oricărei alte persoane în orice procedură judiciară.
Alte instrumente Internaţionale din domeniul Drepturilor Omului, în varianta engleză pot fi accesate:
1. Standard Minimum Rules for the Treatment of Prisoners
2. Basic Principles for the Treatment of Prisoners
3. Body of Principles for the Protection of All Persons under Any Form of Detention or Imprisonment
4. United Nations Rules for the Protection of Juveniles Deprived of the Liberty
8. Safeguards guaranteeing protection of the rights of those facing the death penalty
9. Code of Conduct for Law Enforcement Officials
10. Basic Principles on the Use of Force and Firearms by Law Enforcement Officials
11. Basic Principles on the Role of Lawyers
12. Guidelines on the Role of Prosecutors
13. United Nations Standard Minimum Rules for Non-custodial Measures (The Tokyo Rules)
14. United Nations Guidelines for the Prevention of Juvenile Delinquency (The Riyadh Guidelines)
16. Declaration of Basic Principles of Justice for Victims of Crime and Abuse of Power
17. Basic Principles on the Independence of the Judiciary
18. Model Treaty on the Transfer of Proceedings in Criminal Matters
20. Declaration on the Protection of All Persons from Enforced Disappearances
Legislaţie Naţională
1. În alin. 1 art. 24 Constituţia Republicii Moldova, se stipulează: „Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică." Interdicţia aplicării torturii asupra persoanei este direct prevăzută de alin. 2 al aceluiaşi articol, care prevede următoarele: „Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante."
2. Codul Penal al Republicii Moldova, art. 3091, introdus prin Legea nr.139-XVI din 30.06.05, în vigoare din 22.07.05 defineşte Tortura şi stipulează: (1) Provocarea, în mod intenţionat, a unei dureri sau suferinţe puternice, fizice ori psihice unei persoane, în special cu scopul de a obţine de la aceasta persoana sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a intimida sau de a face presiune asupra ei sau asupra unei terţe persoane, sau pentru orice alt motiv bazat pe o forma de discriminare, oricare ar fi ea, dacă o asemenea durere sau suferinţă este provocată de o persoană cu funcţie de răspundere sau de oricare altă persoană care acţionează cu titlu oficial, ori la instigarea sau cu consimţământul expres sau tacit al unor asemenea persoane, cu excepţia durerii sau a suferinţei ce rezultă exclusiv din sancţiuni legale, inerente acestor sancţiuni sau ocazionate de ele, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumita activitate pe un termen de până la 5 ani.
De asemenea prevede, că:
(2) Organizarea sau instigarea acţiunilor de tortura se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 8 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumita activitate pe un termen de până la 5 ani.
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite:
a) cu buna-ştiinţă asupra unei femei gravide;
b) asupra unui minor;
c) de doua sau mai multe persoane;
d) profitând de starea de neputinţă a victimei;
e) cu folosirea unor instrumente speciale de tortură sau a altor obiecte adaptate în acest scop;
f) de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere, se pedepsesc cu închisoarea de la 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumita activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
3. Alte prevederi legale: 3.1. „Articolul 309 al CP al RM. „Constrângerea de a face declaraţii"
(1) Constrângerea persoanei, prin ameninţare sau prin alte acte ilegale, de a face declaraţii la interogatoriu, constrângerea, în acelaşi mod, a expertului de a face concluzia sau a traducătorului ori a interpretului de a face o traducere sau interpretare incorectă de către cel care efectuează urmărirea penală, se pedepsesc cu închisoare de până la 3 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.
(2) Aceeaşi acţiune însoţită:
a) de aplicarea violenţei;
b) de tratamente crude, inumane sau degradante;
c) de încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei; se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani."
3.2. Art. 151 „Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii", stipulează vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care este periculoasă pentru viaţă ori care a provocat pierderea vederii, auzului, graiului sau a unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia, o boală psihică sau o altă vătămare a sănătăţii, însoţită de pierderea stabilă a cel puţin o treime din capacitatea de muncă, ori care a condus la întreruperea sarcinii sau la o desfigurare iremediabilă a feţei şi, sau regiunilor adiacente, săvârşită:
2.e) prin schingiuire sau tortură, se pedepseşte cu privaţiune de libertate de la 6 la 12 ani.
3.3. Art.152 Vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii Defineşte, că vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care nu este periculoasă pentru viaţă şi nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătăţii, fie de o pierdere considerabilă şi stabilă a mai puţin de o treime din capacitatea de muncă,
2.f) acţiune săvârşită prin schingiuire sau tortură, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.
3.4. Alin.(3) al art.10 din Codul de procedură penală interzice, fără nici o excepţie, supunerea persoanei la tortură, la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante sau deţinerea în condiţii umilitoare şi impunerea participării la acţiuni procesuale care ar leza demnitatea umană.
În acest context, mai putem menţiona ca la data de 24.12.2004 a fost adoptat noul Cod de executare, care a intrat în vigoare la data de 1.07.2005. Astfel, prin art. 166, condamnatului i se garantează dreptul la apărare şi respectarea de către instituţia sau organul care asigură executarea pedepsei, a demnităţii, a drepturilor şi libertăţilor pe care le are, inclusiv de a nu fi supus la tortură şi nici la pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, precum şi, indiferent de consimţământul său, unei experienţe medicale sau ştiinţifice care îi pune în pericol viaţa sau sănătatea, beneficiind, după caz, de măsuri de protecţie din partea statului.
