Fundal:

Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii (RCTV “Memoria”) este primul şi, practic, unicul centru de reabilitare a victimelor torturii, tratamentelor inumane sau/şi degradante din Republica Moldova, fondat în noiembrie 1999 şi înregistrat la Ministerul Justiţiei ca instituţie obştească, non-guvernamentală, non-profit, apolitică şi independentă la 7 decembrie 1999.

RCTV “Memoria” este membru în: Alianţa ONG-urilor din domeniul medico-social, Reţeaua ONG-urilor active în domeniul social, Reţeaua internaţională de centre şi programe de reabilitare a victimelor torturii, dirijată de IRCT, care la 7 februarie 2003 a acreditat RCTV „Memoria” la nivel internaţional.

Misiunea RCTV “Memoria” este reabilitarea prin asistenţă complexă medico-socială şi juridică a persoanelor, care din diferite motive, au devenit victime ale torturii, violenţei, tratamentelor inumane sau/şi degradante precum şi promovarea edificării  unei societăţi fără tortură. În Republica Moldova, tortura continuă încă, să fie utilizată ca un paradox al consolidării valorilor democratice în societatea noastră, fapt constatat  şi de rapoartele diferitor instituţii şi organizaţii locale şi internaţionale preocupate de respectarea Drepturilor Omului, inclusiv dreptul de a nu fi torturat.

În ultimele două decenii s-au aflat multe despre tortură şi consecinţele acesteia, dar nici o referinţă internaţională în ceea ce priveşte documentarea, nu a fost disponibilă până la apariţia manualului „Protocolul de la Istambul”. Manualul include îndrumări pentru o investigare efectivă şi documentare asupra torturii şi a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante.

Implementarea lui în Moldova, se înscrie în cadrul atât a documentelor internaţionale ratificate de Republica Moldova, precum şi a Planurilor Naţionale care includ capitolele Drepturilor Omului – PND 2008-2011 (Planul Naţional de Dezvoltare); Planul de Acţiuni Republica Moldova – UE; PNADO (Planul Naţional de acţiuni în Domeniul Drepturilor Omului).

În acest context, RCTV „Memoria” a organizat seminarul „Implementarea Protocolului de la Istambul”, care a avut loc la 22 noiembrie 2007, în incinta Cantinei Aparatului Guvernului, str. A. Mateevici 79.

 

Ø       Participanţi:

 La eveniment au participat 45 de persoane, dintre care:

• experţi internaţionali;
• reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale;
• reprezentanţi  ai instituţiilor nonguvernamentale care activează în domeniul Drepturilor Omului; 
• jurnalişti;
• echipa RCTV „Memoria”

Ø       Suportul financiar:

Seminarul “Implementarea Protocolului de la Istambul” o fost organizat   în cadrul proiectului „Oferirea reabilitării şi căutarea dreptăţii pentru victimele torturii”, proiectul a demarat la 1 decembrie 2005, împreună cu cele 3 centre de reabilitare ale Fundaţiei ICAR din Bucureşti, România, cu durata de 3 ani, implementat cu suportul financiar al Comisiei Uniunii Europene. 

Activităţi:

Ø       Scop general:

• Prezentarea şi utilizarea efectivă a manualului „Protocolul de la Istambul”.
• Argumentări şi prezentări reale, despre consecinţele psihologice şi somatice ale torturii.

 

Ø       Obiective principale:

• Aplicarea Protocolului de la Istambul în practică;
• Abordarea mult-disciplinară a cazurilor de tortură.

 

Ø       Metodologia seminarului: 

• Înregistrarea participanţilor şi repartizarea mapelor de lucru;
• Prezentarea programului de lucru;
• Prezentări ale experţilor cu difuzarea suporturilor informative.
• Discuţii, dezbateri;
• Lucrul în grupuri cu prezentări şi analiză de situaţii;
• Evaluarea rezultatelor seminarului şi completarea formularelor de evaluare.

 

Ø       Program:

 

După cum a fost planificat, pe parcursul seminarului au fost abordate următoarele subiecte:

• Istoricul şi experienţa Centrului Medical de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria”;
• Prezentarea Protocolului de la Istambul;
• Standarde legale internaţionale;
• Instrumente legale locale;
• Principiile documentării. Evoluţia, experienţa şi cooperarea între justiţie şi medicină din 1990 până în prezent, în Elveţia;
• Protecţia refugiaţilor şi proceduri legale. Documentarea cazurilor de tortură în procedura de determinare a statutului de refugiat;
• Consecinţele somatice şi psihologice ale torturii;
• Probleme medico-sociale ale victimelor;
• Examinarea cazurilor de tortură, acţiunile ulterioare şi pregătirea rapoartelor;
• Folosirea dovezilor medicale în procedurile legale;

 

 

Ø       Suport informaţional:

În mapele de lucru ale participanţilor au fost incluse următoarele materiale informative: manualul Protocolul de la Istambul, Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse şi tratamente inumane sau degradante, efectele psiho-sociale ale torturii, metode de tortură fizică, metode de tortură psihologică, leaflet-ul  RCTV „Memoria”, CV-urile experţilor şi formulare de evaluare a seminarului.

 

        Pentru aprecierea evenimentului la nivel de organizare şi desfăşurare, în  formularele de evaluare au fost propuse următoarele calificative:

 

 Aprecierea participanţilor:

  Conform formularelor de evaluare completate de participanţi, inclusiv şi de membrii RCTV „Memoria”:

a)     cele mai relevante subiecte luate în discuţie au fost:

• Principiile documentării torturii;
• Modalităţile de depistare şi constatare ale torturii;
• Standarde legale internaţionale;
• Evoluţia, experienţa între justiţie şi medicină din 1990 până în prezent, în Elveţia;
• Descrierea modalităţilor de tortură, starea psiho-emoţională a victimei şi consecinţele lor;
• Implementarea în practică a mecanismelor ce ţin de investigarea metodelor de tortură;
• Urmările fizice şi psihice ale torturii, standardele legale şi naţionale;
• Problemele medico-sociale ale victimelor;
• Consecinţele somatice şi psihologice ale torturii;

b)     punctele slabe ale atelierului de lucru au fost:

• Puţin timp pentru discuţii;
• Nu s-a discutat mai detaliat condiţiile de acces a medicului la victima torturii;
• Un astfel de seminar ar trebui desfăşurat în 4-5 zile, o zi nu este suficient;
• Problemele puse în discuţie au fost prea voluminoase, iar termenul conform programului prea redus;

c)      punctele forte ale atelierului  de lucru au fost:

• lucrul în grupuri profesionale la simularea cazului de tortură;
• Actualitatea temei;
• Prezenţa activă;
• Experţi potriviţi;
• Metodica  şi caracterul inovativ al seminarului;
• Interactivitatea - schimb de informaţii;
• Agenda bine structurată şi respectată;

d)     Observaţii personale, sugestii, comentarii:

• Introducerea în curicula  universitară şi post-universitară a manualului „Protocolul de la Istambul”;
• Împuternicirea avocaţilor de a numi expertiza medico-legală;
• Armonizarea legislaţiei naţionale cu includerea principiilor Protocolului de la Istambul;
• Emiterea unui document oficial care să vizeze implementarea în Republica Moldova a Protocolului de la Istambul;
• Necesitatea organizării seminarelor, care ar facilita  aprofundarea cunoştinţelor diferitor profesionişti şi o identificare precoce a problemelor existente la acest capitol;
• Este necesară implicarea mai activă a instituţiilor de stat în soluţionarea problemei torturii şi problemelor victimelor;
• Informarea şi instruirea medicilor din diferite domenii, precum şi studenţilor de la medicină, în domeniul torturii, cu principiile de documentare a consecinţelor fizice şi psihice, precum şi specificul psiho-emoţional al victimelor;

        Concluzii:

• Seminarul şi-a atins scopul propus, fiind extrem de binevenit şi necesar, aprecierile participanţilor confirmând acest lucru;
• Reieşind din formularele de evaluare, problemele abordate au fost de o actualitate şi de o reală utilitate pentru participanţi;
• Modalitatea de prezentare a informaţiei a fost una interesantă şi inovativă, organizatorii şi participanţii reuşind să creeze o atmosferă creativă de lucru, cu intervenţii, discuţii, dezbateri;
• Între participanţi s-a iniţiat un dialog, au fost stabilite şi consolidate relaţii de colaborare cu reprezentanţi de la alte instituţii relevante;
• Astfel de seminare  sunt importante şi necesare atât  pentru categorii aparte de specialişti, cît şi pentru alţi membri ai societăţii, ţinând cont de faptul  că tortura ca fenomen este o problemă care ne afectează, direct sau indirect, pe fiecare din noi.