• Contacte
  • Login
 

Stiri

  • 2012-07-04 | Stiri

    Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria” (RCTV „Memoria”), lansează micro proiectul: „UN NOU ÎNCEPUT PENTRU O VIAŢĂ MAI BUNĂ PENTRU PERSOANELE ÎN ETATE”

    COMUNICAT DE PRESĂ

     

    Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria” (RCTV „Memoria”), lansează micro proiectul: „UN NOU ÎNCEPUT PENTRU O VIAŢĂ MAI BUNĂ PENTRU PERSOANELE ÎN ETATE”; în cadrul căruia vor fi implicați cca 50 de beneficiari dintre victimele represiunilor politice.

    Acest micro proiect va fi implementat cu sprijinul financiar al Fondului BEARR (British Emergency Aid to Russia and the Republics, http://www.bearr.org) și se încadrează în anul european al îmbătrânirii active şi al solidarităţii între generaţii, 2012.

    Astfel, la data de 5 iulie, între orele 9.30 – 12:00, RCTV „Memoria” organizează lansarea acestui proiect, urmată de o Conferinţă de presă (11.15-12.00), în cadrul căreia veți avea ocazia să comunicați cu supraviețuitorii deportărilor staliniste și a calvarului represiunilor politice.

    În cadrul evenimentului, beneficiarii RCTV „Memoria”, vor avea ocazia să fie informaţi despre modul de desfășurare a proiectului și despre activitățile planificate, care vor fi organizate și implementate împreună cu ei.

    De asemenea, reamintim că, acum 63 de ani, pe data de 6 iulie 1949, a avut loc cel de-al doilea şi cel mai mare val de deportări staliniste. Multe surse menţionează că au fost deportate peste 35 mii de persoane. Cu toate că estimările variază, statisticile nu pot reflecta întreaga tragedie a moldovenilor, care au fost deportați și exploatați în GULAG de către regimul totalitar sovietic.

    Menţionăm, că RCTV "Memoria" este primul și unicul centru de reabilitare a victimelor torturii, tratamentelor inumane şi/sau degradante, care activează în Moldova din luna aprilie 2000. În prezent acordăm asistenţă medico-socială şi legală la cca 380 beneficiari, dintre care 132 sunt victime ale represiunilor politice.

    Am fi onorați de prezența D-voastră la acest eveniment, care va avea loc în incinta Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova, situată pe strada „31 August 1989”, nr. 78-A.

    Vă așteptăm și contăm mult pe sprijinul și susținerea Dvs.

    Echipa și beneficiarii RCTV „Memoria”

    Pentru informaţii, Vă rugăm să ne contactaţi la numerele de telefon: 022 273 222, 022 270 619.

    Persoana de contact - Svetlana Jugănaru, asistent social.

  • 2012-07-02 | Stiri

    Amintiri din Infern

    Amintiri din infern… (1)

     

    La 7 aprilie pe la 16.00 am mers în centrul Chişinăului, cu un prieten. Cea ce am văzut acolo m-a speriat şi m-a derutat. Totul era devastat, stricat, ars… Prietenul meu a întâlnit un cunoscut din „Scut” şi noi vorbeam cu el despre cele întâmplate.

    Naivul de mine, m-am oprit chiar în faţa Guvernului, pe trotuar. Nu mă gândeam că pot să mă filmeze. Am stat în centrul oraşului până seara. Am văzut toate, inclusiv cum poliţişti în civil se adunau în grupuleţe. Apoi a fost retras „Scutul”, cei cu căşti verzi. Am mers după ei spre „Casa Mobilei”, pe urmă ne-am întors în parcul Catedralei.

    S-a aşteptat să plece mas-media, apoi a început masacrul. Din toate părţile se auzeau bubuituri. Eram speriat, nu mai înţelegeam nimic!

    O persoană în civil ne-a rugat să-l ajutăm să împingă maşina, care nu se pornea. Am împins-o la vale. Când s-a pornit motorul şi eu m-am îndreptat de spate, am fost apucat de către câţiva poliţişti, lovit din toate părţile în burtă, peste cap, faţă, spate. Am simţit primele lovituri, pe urmă am pierdut numărul… Mă aplecam automat, încercam să evit loviturile, dar nu reuşeam.

    Am fost urcat în maşină, alături de alţi 2 băieţi, cu mâna stângă încătuşată de uşă. Pe drum continuam să fim loviţi. Ne-au dus la CP Buiucani. Odată cu noi au adus un „Jeep” cu caroserie, în care erau aruncaţi unul peste altul persoane arestate…. Toţi erau ameţiţi după lovituri şi modul de transportare, se mişcau cu greu.

    Mi s-a poruncit să ies din maşină. Dar cum puteam să ies, dacă eram prins de uşă? Lacătul de la cătuşe s-a blocat şi a fost necesar mai mult timp, ca să-l deschidă. După ce am fost dat jos din maşină, mi s-a poruncit să aplec capul şi să privesc în jos. Am fost bătut măr în faţa comisariatului, în special peste cap. Puneam mâna stângă în faţă, ca să amortizez puţin loviturile, dar nu reuşeam… Am fost dus în subsol, pe drum am mai primit câţiva pumni sub coaste. În subsol am fost pus în genunchi în coridor pentru mai mult timp. De undeva se auzeau răcnete, ţipete, gemete… Nu departe de mine erau 2 fete, care de asemenea erau lovite, bătute.  Era un haos şi un adevărat infern…

    Pe urmă am fost dus într-un birou. Acolo am fost întrebat de unde sunt. Când am spus că sunt din localitatea X., m-au întrebat ce caut în Chişinău. Concomitent cu interogarea, m-au lovit de câteva ori cu bâta, peste spate şi peste picioare şi eram întrebat ce am căutat în Chişinău? Când răspundeam la întrebări, mă loveau din nou: „Nu vorbi, mă!”

     

    Amintiri din infern…  (2)

     

    În a doua jumătate a lunii martie 2009, mi-a fost furat telefonul mobil. Deoarece era un model mai performant şi destul de scump, m-am adresat cu o cerere la sectorul de politie. La 9 aprilie 2009, în pauza dintre ore, în timp ce mă aflam pe hol, de mine s-a apropiat  poliţistul de sector, pe care îl cunoşteam deja. Mi-a spus că s-au găsit câteva telefoane mobile, şi este necesar să merg cu el la sector pentru a-l recunoaşte pe al meu.

    Nu aveam nici un fel de dubii, deoarece situaţia era reală. De aceea am urcat cu el în automobil, bucuros că mi-aş putea restitui telefonul şi am mers la sectorul de poliţie. În birou se mai afla o persoană. Imediat ce am intrat, poliţistul de sector a încuiat uşa pe dinăuntru. Acest lucru m-a mirat şi mi s-a părut suspect. Dar nu am reuşit să mă gândesc ce se întâmplă. Poliţistul s-a întors spre mine, cu mişcări repezi şi-a suflecat mânecile şi imediat mi-a aplicat două lovituri cu pumnii în faţă şi peste nas. Au urmat alte câteva lovituri sub coaste, însoţite de înjurături, cuvinte urâte şi de fraza: ”Eu îţi caut telefonul, iar tu arunci cu pietre in poliţişti? Asta e răsplata?” Apoi s-a alăturat şi celălalt poliţist din birou. Ei au închis jaluzelele şi m-au bătut în continuare cu pumnii peste tot corpul, cerându-mi să spun cine sunt organizatorii protestelor, cine şi cât mi-a plătit ca să particip, etc. Eram foarte speriat, dar ce puteam să le răspund? Că eu nu ştiam nimic. Cu atât mai mult că răspunsurile nici nu prea contau pentru ei. Indiferent de faptul dacă răspundeam sau nu, oricum eram bătut în continuare.

    Pe urmă a venit încă un poliţist, la fel în civil. El era foarte furios. Mi-au arătat pe calculator mai multe imagini de la proteste şi mi se cerea să numesc persoanele pe care le recunosc. Când am spus că nu cunosc pe nimeni din imagini, cel de al doilea a apucat un scaun şi a vrut să mă lovească cu el peste cap, dar ceilalţi l-au oprit.

    În tot acest timp eram nu doar agresat fizic, dar şi umilit, insultat, numit cu cuvinte murdare, înjurat, ameninţat. Mi s-a spus că dacă nu voi denunţa pe nimeni, voi fi dus la Comisariat,  unde voi avea „zile negre”.

    Peste vreo două ore intr-adevăr am fost transportat la CP Râşcani. Acolo mai erau o mulţime de băieţi reţinuţi. Am fost pus alături de ei, cu mâinile în sus şi cu faţa la perete, iar scurta mi-a fost trasă peste cap, ca să nu pot vedea ce se petrece în jur. Am stat aşa circa 20 de minute, apoi am fost dus intr-un birou la etajul trei sau patru. În birou era un poliţist. Mi-a arătat iarăşi imagini pe o foaie A4 (alb-negru), dar de data aceasta mi se incrimina că eu sunt pe aceste imagini. După o lovitură deosebit de puternică peste cap, mi-a răbufnit sângele pe nas. Poliţiştii au început să strige la mine că am murdărit covorul. Am fost însoţit la lavoar să mă spăl, apoi mi s-a dat o cârpă ca să şterg sângele de pe podeaua din biroul în care am fost bătut.

    După aceea am fost escortat în alt birou, unde mi s-au luat amprentele digitale şi am fost fotografiat. Apoi am stat în coridor cu mâinile în sus încă vreo 20 de minute şi apoi am fost condus într-un cabinet unde era poliţistul, care mă luase de la facultate şi încă o persoană necunoscută, îmbrăcată în civil. Sub presiune psihologică, cu teama că nu voi scăpa cu zile, am fost forţat să scriu acele declaraţii precum că am aruncat cu pietre.

    Mă simţeam foarte rău, mă durea tot corpul, iar capul parcă mi se desfăcea şi era greu ca de plumb, ameţeam, eram plin de vânătăi şi de sânge, cu nasul umflat. Când m-a văzut procurorul de gardă în ce hal eram, a cerut sa fie chemată ambulanţa, dar poliţiştii nu vroiau. În cele din urmă, însoţit de doi poliţişti, am fost transportat cu maşina lor de serviciu la Spitalul ”Sfânta Treime”, dar nu m-au primit. De acolo am fost dus la Spitalul de Urgenţă, unde am urmat o cură de tratament timp de două săptămâni. Vreo săptămână la uşa salonului în care stăteam, făceau de gardă câte doi poliţişti. Mă păzeau, se temeau să nu fug...  După externare am continuat tratamentul încă mult timp. Cu toate acestea nu mă simţeam prea bine. Oboseam repede, îmi venea greu să mă concentrez, deseori mă durea capul şi aveam ameţeli. Aşa că am avut dificultăţi cu însuşirea materialului de studii, mai ales că lipsisem mult timp de la ore… 

     

    Amintiri din infern…  (3)

     

    La 9.04.09 am fost arestate opt persoane de la facultate. Era pe la ora 11.00. Tocmai ieşisem de la ore şi eram în faţa universităţii. De mine s-au apropiat două persoane în civil, „pentru verificarea actelor”. Am fost apucat brutal de umeri, aplecat şi forţat să urc într-un automobil. Tot drumul am fost lovit, insultat şi înjurat. Nici odată nu m-am aşteptat că poliţiştii să vorbească atât de vulgar.

    Am fost duşi la Comisariatul de poliţie al sectorului Râşcani. Ne-au ridicat la etajul 3. Abia acolo ne-au întrebat numele. Ne chemau pe rând în cabinet. Eu am fost primul. Am fost bătut pentru a recunoaşte precum că am fost la proteste şi am aruncat cu pietre în geamuri. Eram lovit peste mandibulă, peste faţă, spate. Dar cum era să recunosc, dacă nu făcusem nimic? Le-am spus că pur şi simplu am trecut prin PMAN, pentru că de obicei mă întorc acasă pe acolo.

    Au continuat să mă bată, schimbându-se pe rând. Unul dintre ei se plângea că îl dor mâinile şi a început să caute prin dulap ceva cu care să mă lovească, dar a constatat cu regret că dulapul e gol. A continuat să mă bată cu pumnii. În total au fost 5 persoane care m-au bătut.

    Unul dintre cei care au trecut prin cabinet era ceva mai blând. El nu m-a bătut. Vorbea  calm şi mă sfătuia să spun ce ştiu despre alte persoane care au protestat, că va fi mai bine pentru mine aşa. Ne-au citit câteva articole din codul penal. Unul prevedea 7-9 ani, iar altul 8-15 ani de detenţie.  Ne-au spus: „E gata cu voi. Avem înregistrări video de la proteste şi îi vom găsi pe toţi.” Toate acestea au durat câteva ore… Niciodată în viaţă nu m-am simţit aşa de umilit şi neputincios... Am fost insultat în diferite moduri. Mă simţeam oribil!

    Apoi ne-au dus la demisol, într-o celulă 3x4m. Am nimerit cu încă trei colegi. În rest erau diferite persoane, inclusiv boschetari. Noaptea a fost rece, ne lipeam unii de alţii ca să ne încălzim măcar un pic. Am fost ţinuţi acolo până vineri pe la ora 18.00. Mâncare nu ni s-a dat de fel. Cât despre apă – ne aduceau de la robinet, într-o sticlă îndoielnic de curată. Beam toţi pe rând direct din acest vas.

    Vineri seara am fost transferaţi la CGP. Am fost plasat într-o celulă de cca 6x3m. Eram 12 persoane. Doar un coleg nimerise în aceiaşi celulă cu mine. Telefoanele ni le-au luat încă de la început şi nici nu am putut comunica cuiva unde mă aflu. La un perete era o laviţă de lemn, fără nici un aşternut. Însă oricum nu încăpeam să ne culcăm toţi pe ea, puteam doar să ne aşezăm. Nu aveam cum să mă spăl. Mă simţeam foarte murdar, deoarece eram în aceleaşi haine mai multe zile la rând şi nu aveam cum să le schimb. Nu eram obişnuit cu aşa ceva. Am petrecut acolo încă două nopţi, iar duminică am fost eliberat, deoarece a expirat termenul de arest. Dar care a fost vina mea? De ce am fost arestat? Umilit? Bătut? 

     

    Amintiri din infern…  (4)

     

    Eu am fost arestat în noaptea din 7 spre 8 aprilie 2009. Mergeam spre staţie şi eram aproape de bulevardul Renaşterii. Deodată de după colţ au apărut câţiva poliţişti. Ei au strigat să mă culc la pământ, că altfel vor trage. Am încremenit pe loc de frică că pot fi împuşcat într-adevăr. Asupra mea au tăbărât trei persoane, dintre care două în uniformă de poliţist, iar una în civil. Totul s-a întâmplat atât de repede, că nici nu-mi dădeam seama ce se petrece. Am primit mai multe lovituri. Am fost lovit peste cap cu patul armei şi doborât la pământ, apoi lovit cu capul de asfalt.  Probabil că mi-am pierdut cunoştinţa pentru un timp,  pentru că nu-mi amintesc cum am fost ridicat de jos. Am fost dus în PMAN, urcat într-o maşină împreună cu alţi tineri reţinuţi şi transportat la Comisariatul General de Poliţie. Capul mă durea tare, eram confuz şi gândurile mi se încurcau. Eram foarte speriat, pentru că nu ştiam ce va urma şi ce va fi cu mine. La CGP am fost dus într-un garaj, unde mai erau persoane reţinute, inclusiv câteva fete. Auzeam strigătele lor şi îmi dădeam seama că sunt bătute la fel ca şi noi, băieţii. Am stat mai mult timp cu faţa la perete şi am fost bătut iarăşi. Două lovituri au fost deosebit de puternice. Eram într-o stare de şoc. Ceea ce se petrecea mă îngrozea. Simţeam o frică enormă. Mă gândeam că nu mai ies viu de acolo. Vedeam cum sunt bătuţi băieţii de alături de mine. Am observat că dacă cineva se mişca, dacă întreba sau cerea ceva, era lovit. Mă străduiam să îndeplinesc toate ordinele şi să nu întreb nimic, pentru a nu primi lovituri adăugătoare.

    Eu am fost bătut crunt, dar alţi băieţi au suferit şi mai mult decât mine. Suferinţele lor mă afectau şi mai tare, mai ales că nu puteam să le ajut cu nimic. De exemplu, cu mine în celulă a fost un băiat cu coastele fracturate, care din cauza durerilor puternice se sufoca şi nu putea să respire, dar nu i s-a acordat asistenţă medicală. Eu eram transferat permanent dintr-o celulă în alta, cred că şi alţi băieţi la fel. Eram mereu într-o stare de tensiune interioară, de încordare, într-o lipsă totală de informare. Nu înţelegeam ce va fi mai departe şi eram într-o stare de incertitudine şi confuzie completă.  

    Am fost şocat de felul cum se purtau şi cum vorbeau poliţiştii. Ei utilizau cuvinte ne-cenzurate, insultătoare, înjurau. Mă umileau în fel şi chip, mă ameninţau că nu voi putea continua studiile, că voi fi exmatriculat de la facultate. La momentul acela credeam că poate fi într-adevăr aşa. Eram foarte deprimat şi îngrijorat. Mă gândeam cât de mult vor suferi şi  părinţii mei, dacă eu voi fi dat afară de la studii. Eram descurajat cu totul. Mi se părea că acest calvar nu se va sfârşi nici odată. Mă gândeam că nu voi mai avea nici un viitor, că voi fi închis pentru mai mult timp. Nu vedeam nici o ieşire şi eram foarte speriat.

    Am petrecut la comisariatul de poliţie 3 zile, apoi încă 20 de zile am fost sub arest la domiciliu. 

    Am avut probleme la studii. Eram în ultimul an de facultate. Trebuia să susţin teza de licenţă şi să susţin examenele de stat. Însă aveam dureri de cap permanente, îmi era greu să mă concentrez şi aveam probleme de memorie. Însuşeam cu greu materialul pentru examene.

    Înainte de arest, în paralel cu studiile, lucram la o întreprindere privată. Din cauză că am lipsit de la serviciu în perioada arestului, am rămas fără lucru şi nu aveam surse de existenţă. Starea mea de sănătate în urma bătăilor suportate nu-mi permitea să efectuez vreun lucru fizic greu. Nu am putut apela la ajutorul părinţilor, pentru că nici până acum nu le-am spus că am fost arestat. Nu vreau să le fac griji în plus.

    Întotdeauna am fost lider, în şcoală şi la Universitate. Acum însă am devenit mai retras şi nu pot fi la fel cum eram înainte. Mă deranjează mult faptul acesta. Mă strădui să fac faţă sarcinilor de serviciu, dar este un efort pentru mine. S-au schimbat foarte mult relaţiile cu prietenii. Referitor la forţa mea psihică, la puterea mea de a face faţă unor dificultăţi apărute, mă simt cu mult mai slab decât înainte de arest. Până acum amintirile despre aceste evenimente îmi provoacă groază. Inima începe să-mi bată mai repede, simt o tensiune în toţi muşchii. Cred că amprentele arestului, maltratărilor şi umilinţelor la care am fost supus mă vor urmări încă mult timp, poate chiar toată viaţa…

  • 2012-06-26 | Stiri

    Campania din 26 iunie 2012, Ziua Internationala contra Torturii

     

     

     

     

     

     

    Campania Internaţională 26 iunie 2012

    „Reabilitarea funcţionează şi este un drept al supravieţuitorilor torturii”

     

     

    Apel îN SPRIJINUL Victimelor Torturii

    În atenţia autorităţilor Republicii Moldova,

    Instituțiilor internaţionale şi

    Ambasadelor în RM
     

     

    26 Iunie este Ziua Internaţională a ONU pentru Susţinerea Victimelor Torturii, zi care ne oferă posibilitatea să reamintim lumii întregi, că tortura este o încălcare gravă a drepturilor omului. Tortura distruge sentimentul de demnitate şi valoare umană. În unele cazuri, aceasta este parte a unei politici de stat având drept scop insuflarea fricii şi intimidarea populaţiei. Consecințele torturii sunt foarte grave deopotrivă pentru femei, bărbaţi sau copii.

    Din aceste considerente, este regretabil să constatăm că și după douăzeci și cinci de ani de la intrarea în vigoare a Convenţiei ONU împotriva torturii, această practica crudă şi inumană persistă în unele regiuni ale globului. Chiar şi atunci când regimurile se schimbă, societatea se confruntă cu o cultură a impunităţii și de multe ori tortură persistă şi rămâne o barieră în progresul comunității.

    Reabilitarea le permite victimelor torturii să-și continue cât mai integru și decent posibil, viaţa de după traumă. Cu toate acestea, refacerea vieţii unei persoane, a cărei demnitate a fost lezată sau distrusă prin tratament inuman și tortură, necesită timp şi poate fi doar rezultatul unui sprijin complex - medical, psihologic, legal şi social, oferit pe termen lung.

     

      Cu ocazia Zilei Internaţionale pentru susţinerea victimelor torturii,

    1. ne exprimăm solidaritatea noastră cu numeroasele victime ale torturii din Republica Moldova, inclusiv din regiunea transnistreană, precum şi cu membrii familiilor acestora, care au fost supuşi actelor de tortură, ori îndură și astăzi tortura sau consecințele acesteia;
    2. reamintim obligaţia Statului Republica Moldova, nu numai pentru a preveni tortura, dar și de a oferi tuturor victimelor torturii de pe întreg teritoriul ţării, inclusiv regiunea transnistreană, căi de atac eficiente şi prompte, mijloace adecvate de compensare şi servicii de reabilitare sociale, psihologice, medicale, juridice şi de alte tipuri, la necesitate;
    3. insistăm asupra unor măsuri urgente şi necondiţionate privind monitorizarea sub toate aspectele şi apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale persoanelor aflate în locurile de detenţie din regiunea transnistreană a R.Moldova, în special a persoanelor care au cerut ajutor, declarând că au fost supuse actelor de tortură şi tratament inuman;
    4. solicităm Guvernului să contribuie  la Fondul Voluntar al ONU (UNVFVT) pentru victimele torturii, de rând cu alte State-parţi la Convenţia ONU Împotriva Torturii.

     

    Acest Fond este foarte important pentru numeroşi supravieţuitori ai torturii din toată lumea, deoarece este unul din sursele specifice majore care finanţează activităţile de reabilitare lanivel internaţional. Majoritatea Centrelor de reabilitare din lume, inclusiv şi RCTV "Memoria", sunt dependente financiar de acest Fond, pentru a realiza unul din drepturile elementare ale Victimelor Torturii – Dreptul la o reabilitare medico-socială gratuită, garantate de toate Instrumentele internaţionale relevante, inclusiv art. 14 al Convenţiei Împotriva Torturii, ratificate şi de Republica Moldova.

    Reamintim, că Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii "Memoria", este unicul de acest tip din Moldova, care activează din 2000 și depune eforturi enorme pentru a acoperi nevoile de reabilitare a supraviețuitorilor torturii din trecut și din prezent, inclusiv din regiunea transnistreană, fără un sprijin adecvat din partea instituțiilor de stat.

    Suntem în aşteptarea unor acţiuni reale şi o reacţie pozitivă la prezentul apel, atât din partea autorităţilor Republicii Moldova, cât și din partea instituțiilor internaționale, acreditate în Republica Moldova pentru care valorile democratice și respectarea drepturilor omului reprezintă o prioritate.

     

    Doar prin sprijinul direct acordat victimelor torturii, putem dovedi determinarea fără echivoc şi un angajament clar de a lupta împotriva torturii şi a impunităţii!

     

    26 iunie 2012

    Chișinău, Republica Moldova

    Pentru detalii suplimentare, contactaţi:

    • Ludmila Popovici, RCTV Memoria, tel. 079504809
    • Ion Manole, Asociaţia Promo-LEX, tel. 069070800
    • Lela Metreveli, Asociaţia ”Ambasada Drepturilor Omului”, tel. 069719808
    • Natalia Mozer, Asociaţia ”Mamele pentru Drepturile Omului”,  tel. 068732212
  • 2012-06-25 | Stiri

    FIȚI ALĂTURI DE NOI!

    26 Iunie este Ziua Internaţională a ONU pentru Susţinerea Victimelor Torturii. Acest eveniment important ne dă posibilitatea să rămânem uniţi şi să reamintim lumii întregi, că tortura este o încălcare gravă şi teribilă a drepturilor omului.

    Reabilitarea victimelor torturii le permite acestora să-și continue viaţa de după traumă, cât mai integru și decent posibil. Cu toate acestea, refacerea vieţii unei persoane, a cărei demnitate a fost distrusă prin tratament inuman și tortură, necesită timp şi poate fi doar rezultatul unui sprijin complex - medical, psihologic, legal şi social, oferit pe termen lung.

    De-a lungul celor 12 ani de activitate, RCTV ”Memoria” a contribuit constant la reabilitarea a cca 1580 de persoane din trei grupuri ţintă:

    1. Victimele represiunilor politice
    2. Victimele recente ale torturii, inclusiv din regiunea transnistreană
    3. Victimele de printre refugiaţii şi solicitanţii de azil în Moldova.

    În limita posibilităţilor financiare, acordăm asistenţă şi membrilor familiilor lor.

    ”Reabilitarea funcționează și este un drept al victimelor torturii” este tema pentru Campania anuală 26 iunie 2012. În acest context, pe lângă alte activităţi, RCTV “Memoria” a dat start şi unei campanii de acumulare de fonduri, pentru a ajuta în continuare victimele torturii din Republica Moldova, care au nevoie de sprijin și reabilitare.

    Cu părere de rău, actualmente întâmpinăm dificultăţi financiare şi din cauza lipsei de fonduri, vom fi nevoiţi să reducem din numărul beneficiarilor şi personalului implicat în asistenţa lor. În cel mai rău caz, centrul riscă să-şi închidă uşile, ceea ce poate deveni o dramă pentru cei care au nevoie de sprijinul nostru.

    Astfel, echipa RCTV "Memoria" vine cu un Apel la generozitatea Dvs şi va fi recunoscătoare pentru orice contribuţie, oferită în limita posibilităţilor avute. Suntem convinşi, că doar împreună îi vom putea ajuta pe beneficiarii noştri şi vom putea contribui la ameliorarea stării lor pentru a depăşi situaţia dificilă cu care se confruntă în prezent.

     

    Cu mulțumiri anticipate și mult respect,

    Echipa şi beneficiarii

    RCTV “Memoria”

  • 2012-06-07 | Stiri

    A fost lansat micro proiectului "Un nou inceput pentru o viata mai buna pentru persoanele in etate"

    Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria” (RCTV „Memoria”), a lansat micro proiectul: „UN NOU ÎNCEPUT PENTRU O VIAŢĂ MAI BUNĂ PENTRU PERSOANELE ÎN ETATE”, în cadrul căruia vor fi implicaţi cca 50 de beneficiari dintre victimele represiunilor politice.

    Acest micro proiect va fi implementat cu sprijinul financiar al Fondului BEARR (British Emergency Aid to Russia and the Republics, http://www.bearr.org) şi se încadrează în anul european al îmbătrânirii active şi al solidarităţii între generaţii, 2012.

    Astfel, la data de 5 iulie, între orele 9.30 – 12:00, RCTV „Memoria” a organizat lansarea acestui proiect, urmată de o Conferinţă de presă (11.15-12.00), în cadrul căreia jurnaliştii şi alţi oaspeţi au avut ocazia să comunice cu supravieţuitorii deportărilor staliniste şi a calvarului represiunilor politice.

    În cadrul evenimentului, beneficiarii RCTV „Memoria”, au avut ocazia să fie informaţi despre modul de desfăşurare a proiectului şi despre activităţile planificate, care vor fi organizate şi implementate împreună cu ei.

    Menţionăm, că RCTV "Memoria" este primul şi unicul centru de reabilitare a victimelor torturii, tratamentelor inumane şi/sau degradante, care activează în Moldova din luna aprilie 2000. În prezent acordăm asistenţă medico-socială şi legală la cca 380 beneficiari, dintre care 132 sunt victime ale represiunilor politice.

    Evenimentul a avut loc în incinta Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova, situată pe strada „31 August 1989”, nr. 78-A.

    De asemenea, reamintim că, acum 63 de ani, pe data de 6 iulie 1949, a avut loc cel de-al doilea şi cel mai mare val de deportări staliniste. Multe surse menţionează că au fost deportate peste 35 mii de persoane. Cu toate că estimările variază, statisticile nu pot reflecta întreaga tragedie a moldovenilor, care au fost deportaţi şi exploataţi în GULAG de către regimul totalitar sovietic.

     

    Unele mărturii ale beneficiarilor noştri, relatate  Tamarei Grejdeanu,  Radio Europa Liberă, reporter. (Sursa: http://www.europalibera.org/content/article/24636488.html)

    Doamna Raisa Marcenco mărturiseşte că vorbeşte despre amintirile unei copilării în Siberia prin poezii, adunate într-un carneţel pe care îl are mereu alături:

    „Şi ani şi vremuri au trecut, dar crima nu se dă uitării, căldura cea cumplită, vagoane încărcate, bocete de mame, le ţin minte pe toate, ce se-ntâmplă mamă, acest calvar, ce-nseamnă?”.

    O poezie ce exprimă nu doar chinurile de-atunci, dar este şi o mărturie pentru tinerii astăzi care sunt prea indiferenţi, a mai spus doamna Raisa:

    „Tineretul de azi este înglodat cu indiferenţă foarte mare, de ceea ce a fost, prin ce am trecut noi, şi chiar îmi spun direct, dar ce mă doare pe mine, fiindcă totuna aici nimic nu se schimbă”.

     

    O altă fostă deportată Aurelia Cărare spune că în ziua de 6 iulie, îşi aduce aminte de părinţi:

    „Părinţii au suferit foarte mult şi mă doare şi în ziua de azi sufletul, mi-aduc aminte de mama, cum venea ea de la lucru, căra apă la o fermă de vite, şi când venea, venea îngheţată, de sus până jos, au făcut tot pentru noi, ca să nu simţim”.

    Victimă a deportării dar liberă şi optimistă spune că este Gordea Antoneta, care acum, nu mai are temeri:

    „Am fost întotdeauna duşmani, chiaburi, nu ştiu cum ne mai numeau atunci, era greu. Ne-am descurcat, sunt bucuroasă că trăiesc, în ţară aici, şi am glas, drepturi, să votez, să ies la miting să, îmi spun părerile şi nu mă tem de nimeni acum, în Siberia nu o să mă ducă”.

  • 2012-03-07 | Stiri

    Comisia guvernamentală pentru identificarea și despăgubirea victimelor evenimentelor din 7 aprilie 2009

    Comisia guvernamentală pentru identificarea persoanelor civile şi colaboratorilor organelor de drept care au avut de suferit în urma evenimentelor din 7 aprilie 2009 şi recuperarea prejudiciului cauzat acestora (în continuare - Comisia) a fost instituită prin Hotărîrea Guvernului nr67 din 02.02.2012. Comisia are drept obiectiv identificarea persoanelor civile şi colaboratorilor organelor de drept care au avut de suferit în urma evenimentelor din 7 aprilie 2009 şi recuperarea prejudiciului cauzat acestora.

    Comisia va contribui la întreprinderea unor măsuri eficiente în vederea soluţionării problemelor cu care se confruntă persoanele civile şi colaboratorii organelor de drept care au avut de suferit în urma evenimentelor din 7 aprilie 2009 şi la realizarea Planului de acţiuni pentru ajutorarea acestora.

    Principalele atribuţii  ale Comisiei sînt următoarele:  

    (a) identificarea persoanelor civile şi colaboratorilor organelor de drept care au avut de suferit în urma evenimentelor din 7 aprilie 2009;
    (b) elaborarea şi aprobarea Planului de acţiuni pentru ajutorarea persoanelor civile şi colaboratorilor organelor de drept care au avut de suferit în urma evenimentelor din 7 aprilie 2009;
    (c) coordonarea acţiunilor necesare pentru ajutorarea persoanelor civile şi colaboratorilor organelor de drept care au avut de suferit în urma evenimentelor din 7 aprilie 2009;
    (d) monitorizarea şi evaluarea realizării Planului de acţiuni pentru ajutorarea persoanelor civile şi colaboratorilor organelor de drept care au avut de suferit în urma evenimentelor din 7 aprilie 2009;
    (e) examinarea cererilor persoanelor civile şi ale colaboratorilor organelor de drept care au avut de suferit în urma evenimentelor din 7 aprilie 2009;
    (f) adoptarea deciziilor privind recuperarea prejudiciului cauzat persoanelor civile şi colaboratorilor organelor de drept care au avut de suferit în urma evenimentelor din 7 aprilie 2009;
    (g) prezentarea de propuneri Guvernului privind alocarea mijloacelor financiare necesare pentru recuperarea prejudiciului cauzat persoanelor civile şi colaboratorilor organelor de drept care au avut de suferit în urma evenimentelor din 7 aprilie 2009, în baza hotărîrii Comisiei şi actelor doveditoare prevăzute în capitolul IV al prezentului Regulament;
    (h) prezentarea, conform competenţei, organelor de drept a informaţiei privind constatarea de noi circumstanţe relevante pentru reconstituirea evenimentelor din 7 aprilie 2009 spre examinare şi adoptare a măsurilor ce se impun.

    http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=342077
  • 2010-06-16 | Stiri

    Campania din 26 iunie 2010, Ziua Internationala contra Torturii

    Către mass-media, administraţia publică, societatea civilă, public larg din Republica Moldova cu privire la organizarea Campaniei 26 iunie, pentru sprijinirea victimelor torturii.

    La data de 26 iunie 1987 a intrat in vigoare Convenţia ONU împotriva torturii. În anul 1997 Adunarea Generală a ONU prin rezoluţia 52/149 a declarat ziua de 26 iunie drept Zi Internaţională a ONU pentru susţinerea victimelor torturii.

    Conform acestor instrumente internaţionale, Republica Moldova şi-a asumat obligaţia de a adopta toate politicile eficiente in domeniul prevenirii torturii prin masuri legislative, administrative, judiciare şi educaţionale, astfel, impunîndu-se o interdicţie asupra aplicării torturii şi a altor pedepse şi tratamente inumane şi degradante.

    Ziua Internaţională pentru sprijinirea victimelor torturii este o ocazie de reafirmare a dreptului de a trai fară teama de tortură. Nu există justificare pentru tortură sau pentru orice altă formă de tratament sau pedepse crude, inumane şi degradante, în nici o societate şi în nici un fel de circumstanţe.

    Astfel, vă aducem la cunoştinţă că în perioada 15-30 iunie 2010 Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria", împreună cu alte organizaţii de apărare ale Drepturilor Omului din Republica Moldova desfăşoara Campania Anti- Tortură.

    În acest context, invităm mass- media,  societatea civilă, reprezentanţi ai administraţiei publice centrale şi locale, publicul larg sa se alăture şi împreună, prin eforturi comune, să sprijinim reabilitarea victimelor şi să optăm pentru prevenirea acestui calvar. Să ne ridicăm în lupta împotriva torturii şi cruzimii, a tratamentului degradant şi inuman, oriunde acesta ar avea loc.

    Planul de activităţi dedicate Campaniei „Împreună împotriva torturii"

    26 Iunie - Ziua internaţionala de susţinere a victimelor torturii

     

    Nr.

    Data, ora

    Activitatea

    Organizator/

    Responsabil

    Locul

    desfăşurării
    1

    17.06.10

    10:00-12:00

    		 Pichetarea Ambasadei Rusiei, în susţinerea părinţilor deţinutului Ilie Cazac

    AIM,  RCTV „Memoria", IDOM, Promo-Lex + alte ONG-uri;

    		 Ambasada Rusiei
    2 18.06.2010- 20.06.2010 Şcoala de vară "Cunoaşte-ţi drepturile" RCTV „Memoria", AIM, IDOM Chişinău
    3

    18.06.2010

    		 Lansarea Campaniei „26 iunie" şi distribuirea Calendarului Activităţilor reprezentanţilor mass-media

    AIM

    		 Chişinău
    4

    21.06.2010

    Prezentarea de film va avea loc în trei ture: (orele)

    1.  10:00-12:00

    2.  14:00-16:00

    3.  18:00-20:00

    Ziua Uşilor Deschise la Amnesty International Moldova.

    Prezentarea filmului „The Road to Guantanamo" în oficiul AIM.

    Discuţii privind fenomenul Torturii în Moldova şi la nivel global.

    AIM

    Oficiul AIM

    Str-la Teatrului 2/1, et. 2
    5

    25.06.2010 - 30.06.2010

    Ora 11:00

    Expoziţia fotografiilor de susţinere a luptei împotriva torturii în RM „Opriţi Tortura în Republica Moldova"

    Fotografiile vor conţine imagini membrilor Amnesty International din alte ţări care pozează pe fundalul unui monument arhitectural reprezentativ ţării de origine, cu mesajul "OPRIŢI TORTURA ÎN REPUBLICA MOLDOVA"

    AIM

    		 Intersecţia str-lor Bănulescu Bodoni şi Ştefan cel Mare
    6 24.06.2010 Conferinţă de presă „Împreună Împotriva Torturii"

    AIM,  RCTV „Memoria", IDOM, Promo-Lex

    		 Agenţia INFOTAG
    7 25.06.2010

    Ziua uşilor deschise la RCTV „Memoria"

    Open Air Cinema - film documentar cu tematica similara si mesaj antitortură

    		 RCTV "Memoria" Curtea  RCTV "Memoria"
    8

    25.06.2010

    Ora 10:00

    		 FLASH MOB de susţinere a victimelor torturii (cu prilejul Zilei Internaţionale pentru Susţinerea Victimelor Torturii şi lansării expoziţiei foto) Toate ONG-urile Intersecţia str-lor Bănulescu Bodoni şi Ştefan cel Mare
    9

    26.06.2010

    12:00-20:00

    Acţiunea publică „Zona libera de tortura" ("Free Torture Zone")

    Acţiune Publică de Colectare a Semnăturilor cu element teatral, pentru cazuri individuale din alte ţări cît şi pentru autorităţile Republcii Moldova (simultan în Chişinău, Bălţi şi Comrat).

    Proiectarea filmelor documentare de scurt metraj pe tema torturii.

    AIM, RCTV "Memoria"

    alte ONG

    Grădina Publică  Ştefan cel Mare (Scuarul Europei)

    Prezentarea de Film  în  Grădiuna Publică Ştefan cel Mare (în faţa Havuzului)
    10

    Începând cu 26.06.2010

    		 Campania de colectare de fonduri pentru construcţia unui sediu pentru RCTV Memoria „Să construim împreună" (Fundraising  Campaign "Let's built together")  RCTV "Memoria"  
  • 17.07.2019 | Stiri

    Documentarea violenței în bază de gen-abordare inovativă în combaterea și prevenirea violenței

    Violența în bază de gen este un fenomen distructiv pentru victime, dar și un impediment grav în procesul de dezvoltare a societății. Pornind de la această premisă, Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria”, Asociația Promo-LEX și Asociația Împotriva Violenței „Casa Mărioarei” au lansat astăzi, 17 iulie, Ghidul practic „Documentarea violenței în bază de gen”.

    Autoarea Ghidului, Ludmila Popovici, Directoarea Executivă a RCTV Memoria, a menționat „Lucrarea reprezintă un instrument practic de lucru în procesul de documentare a violenței în bază de gen care descrie în detaliu problematica „ ... sper ca acest ghid să devină un instrument comun pentru cei care lucrează într-un domeniu atât de important dar și dificil în același timp, cum ar fi asistența victimelor violenței în familie.  Acest ghid vine să completeze cadrul informațional și metodic existent și să sprijine inițiativele de îmbunătățire a situației cu privire la violența în bază de gen în Republica Moldova.”

    Lucrarea oferă specialiștilor din diferite domenii informație mai amplă despre documentarea cazurilor de violență, care afectează toate domeniile vieții victimei – fizic, mintal, spiritual, economic, social, cultural. Pe de altă parte, ghidul oferă instituțiilor de învățământ, care pregătesc cadre sau asigură instruirea continuă, o viziune nouă și mai largă cu privire la violența în bază de gen, în special în ceea ce ține de centrarea pe victime și pe traume sau de abordarea interdisciplinară în asistența și documentarea cazurilor.

    Nighina Azizov, coordonatoarea domeniului eliminarea violenței față de femei în cadrul UN Women Moldova, prezentă la eveniment, a subliniat necesitatea unui astfel de ghid practic focalizat pe problemele cu care se confruntă victimele violenței în bază de gen. „ … acest document propune atât mecanisme cât și soluții, cel mai important este faptul că  explică foarte clar anumite aspecte ce țin de starea psihologică a persoanei care a fost afectată de violență. Cu siguranță această lucrare va contribui la calitatea evaluării traumei în documentarea violenței în bază de gen.”

    Ca urmare a experienței acumulate în cadrul RCTV „Memoria”, în cooperare cu Asociația Promo-LEX și alte ONG-uri care activează în domeniu, precum și urmare analizei experienței internaționale cu privire la necesitatea și modul de documentare a cazurilor de violență, autoarea prezintă în ghid o serie de recomandări care completează concluziile îngrijorătoare.

    „Prezentul ghid este la momentul actual cea mai bună lucrare de acest gen, deoarece conține descrierea, problematica și soluționarea tuturor aspectelor fenomenului de violență în bază de gen. De asemenea, ghidul este original și aplicabil pentru orice utilizator și cititor, dat fiind faptul că este scris într-un limbaj simplu, accesibil, iar conținutul oferă răspunsuri pentru orice specialist sau cercetător, care poate fi sau este antrenat în studierea fenomenului, în identificarea şi documentarea cazurilor de violență, în diagnosticarea și tratamentul consecințelor, precum şi în reintegrarea socială a victimelor,” a declarat recenzentul ghidului – dl Ion Cuvșinov,  Doctor în științe medicale, Conferențiar, specialist în medicina legală.  

    În debutul evenimentului de prezentare a Ghidului practic „Documentarea violenței în bază de gen”, Olga Manole, Coordonatoare de Program, Asociației Promo-LEX, a menționat că: „Acest Ghid este parte a proiectului pe care l-am inițiat acum trei ani, prin intermediul acestuia încercăm să contribuim la diminuarea fenomenului, să contribuim la sporirea protecției victimelor  violenței în bază de gen și bineînțeles, să contribuim la dezvoltarea capacitaților grupurilor profesionale și a societății civile în combaterea acestui fenomen.  ”

    Ghidul a fost elaborat în cadrul proiectului „Promovarea respectării drepturilor femeilor în Moldova prin combaterea violenței în bază de gen”, implementat de Asociația „Promo-LEX”, Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria” și Asociația Împotriva Violenței „Casa Mărioarei”. Proiect finanțat de Uniunea Europeană.

  • 17.07.2019 | Stiri

    Documentarea violenței în bază de gen-abordare inovativă în combaterea și prevenirea violenței

    Violența în bază de gen este un fenomen distructiv pentru victime, dar și un impediment grav în procesul de dezvoltare a societății. Pornind de la această premisă, Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria”, Asociația Promo-LEX și Asociația Împotriva Violenței „Casa Mărioarei” au lansat astăzi, 17 iulie, Ghidul practic „Documentarea violenței în bază de gen”.

    Ludmila Popovici, autoarea ghidului și Directoarea Executoarea Executivă a RCTV Memoria a menționat: „Lucrarea reprezintă un instrument practic de lucru în procesul de documentare a violenței în bază de gen care descrie în detaliu problematica „ ... sper ca acest ghid să devină un instrument comun pentru cei care lucrează într-un domeniu atât de important dar și dificil în același timp, cum ar fi asistența victimelor violenței în familie.  Acest ghid vine să completeze cadrul informațional și metodic existent și să sprijine inițiativele de îmbunătățire a situației cu privire la violența în bază de gen în Republica Moldova.”

    Lucrarea oferă specialiștilor din diferite domenii informație mai amplă despre documentarea cazurilor de violență, care afectează toate domeniile vieții victimei – fizic, mintal, spiritual, economic, social, cultural. Pe de altă parte, ghidul oferă instituțiilor de învățământ, care pregătesc cadre sau asigură instruirea continuă, o viziune nouă și mai largă cu privire la violența în bază de gen, în special în ceea ce ține de centrarea pe victime și pe traume sau de abordarea interdisciplinară în asistența și documentarea cazurilor.

    Nighina Azizov, coordonatoarea domeniului eliminarea violenței față de femei în cadrul UN Women Moldova, prezentă la eveniment, a subliniat necesitatea unui astfel de ghid practic focalizat pe problemele cu care se confruntă victimele violenței în bază de gen. „ … acest document propune atât mecanisme cât și soluții, cel mai important este faptul că  explică foarte clar anumite aspecte ce țin de starea psihologică a persoanei care a fost afectată de violență. Cu siguranță această lucrare va contribui la calitatea evaluării traumei în documentarea violenței în bază de gen.”

    Ca urmare a experienței acumulate în cadrul RCTV „Memoria”, în cooperare cu Asociația Promo-LEX și alte ONG-uri care activează în domeniu, precum și urmare analizei experienței internaționale cu privire la necesitatea și modul de documentare a cazurilor de violență, autoarea prezintă în ghid o serie de recomandări care completează concluziile îngrijorătoare.

    „Prezentul ghid este la momentul actual cea mai bună lucrare de acest gen, deoarece conține descrierea, problematica și soluționarea tuturor aspectelor fenomenului de violență în bază de gen. De asemenea, ghidul este original și aplicabil pentru orice utilizator și cititor, dat fiind faptul că este scris într-un limbaj simplu, accesibil, iar conținutul oferă răspunsuri pentru orice specialist sau cercetător, care poate fi sau este antrenat în studierea fenomenului, în identificarea şi documentarea cazurilor de violență, în diagnosticarea și tratamentul consecințelor, precum şi în reintegrarea socială a victimelor,” a declarat recenzentul ghidului – dl Ion Cuvșinov,  Doctor în științe medicale, Conferențiar, specialist în medicina legală.  

    În debutul evenimentului de prezentare a Ghidului practic „Documentarea violenței în bază de gen”, Olga Manole, Coordonatoare de Program, Asociației Promo-LEX, a menționat că: „Acest Ghid este parte a proiectului pe care l-am inițiat acum trei ani, prin intermediul acestuia încercăm să contribuim la diminuarea fenomenului, să contribuim la sporirea protecției victimelor  violenței în bază de gen și bineînțeles, să contribuim la dezvoltarea capacitaților grupurilor profesionale și a societății civile în combaterea acestui fenomen.  ”

    Ghidul a fost elaborat în cadrul proiectului „Promovarea respectării drepturilor femeilor în Moldova prin combaterea violenței în bază de gen”, implementat de Asociația „Promo-LEX”, Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria” și Asociația Împotriva Violenței „Casa Mărioarei”. Proiect finanțat de Uniunea Europeană.

  • 11.05.2019 | Stiri

    Campania „Protejați familia de violență”

    La data de 11 mai 2019 RCTV Memoria, alături de colegii de la Asociația Promo-LEX și Asociația împotriva Violenței ”Casa Mărioarei” au participat la Orășelul European.

    Pe parcursul zilei s-a vorbit despre tipurile de violență și manifestările acestora prin colectarea opiniilor participanților într-o reprezentare grafică a tipurilor de violență. Astfel 90 dintre participanți au răspuns că cunosc despre „Violența psihologică” ; 80 –„Violența economică” ; 69 -„Violența sexuală” și 101-„Violența fizică”. De asemenea s-a vorbit și despre serviciile gratuite de care pot beneficia victimele și potențialele victime ale violenței, servicii prestate de cele trei organizații.

    În perioada 15 mai – 25 iunie 2019, Asociația Promo-LEX, RCTV Memoria și Asociația Împotriva Violenței "Casa Marioarei" vor desfășura o Campanie de informare în contextul Zilei internaționale a Familiei. Acțiune realizată în cadrul Proiectului „Promovarea respectării drepturilor femeilor în Moldova prin combaterea violenței în bază de gen”, susținut financiar de către Uniunea Europeană.